Rugaţi-vă pentru vrăşmaşii voştri!

Pagini alese din Sfinţii Părinţi Nr. 14
SF. IOAN HRISOSTOM

RUGAÅ¢I-VÄ‚ PENTRU VRÄ‚JMAÅžII VOÅžTRI!

ÎN ROMÂNEŞTE DE
Pr. D. FECIORU
INSTITUTUL BIBLIC Şl DE MISIUNE AL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE
BUCUREÅžTI, 1942

Când te rogi ai grijă ca nicio patimă să nu stăpânească sufletul tău. Şi mai cu seamă păzeşte ca nu cumva să spui ceva care ar mânia pe Dumnezeu şi nici sa te rogi contra vrăjmaşilor tăi.

Căci dacă faptul că ai duşmani este un lucru plin de hulă, atunci gândeşte-te cât de mare rău este să te rogi contra lor!

Trebuie să cauţi să afli pentru ce ai duşmani, dar nu să-i acuzi.

Ce iertare vei dobândi oare de la Dumnezeu în acel timp în care ai tu nevoie de mila Lui cea mare, adică când te rogi, când tu atunci acuzi ? Te-ai apropiat de Dumnezeu ca să te rogi pentru păcatele tale proprii. Nu pomeni aÅŸadar păcate străine ca să uiÅ£i propriile tale păcate! Căci dacă, spre exemplu, ai spune când te rogi: „LoveÅŸte pe duÅŸman”, prin asta Å£i-ai închis gura ÅŸi nici n’ai mai dat limbii îndrăzneală, în primul loc pentru că ai supărat pe judecător chiar de la început, iar în al doilea loc pentrucă ceri lucruri contrare formei rugăciunii.

Căci dacă te rogi pentru iertarea păcatelor, pentru ce vorbeşti de pedeapsă? Trebuia să faci deci dimpotrivă, chiar să te rogi pentru iertarea păcatelor vrăjmaşilor, ca să poţi să-L rogi pe Dumnezeu cu îndrăzneală şi pentru iertarea păcatelor tale.

Cerând lui Dumnezeu să pedepsească pe cei ce păcătuiesc, tu prin hotărîrea ta, ai luat-o înaintea hotărîrii lui Dumnezeu şi prin asta te-ai lipsit de orice iertare.

Dar dacă te vei ruga pentru păcatele lor, chiar dacă nu vei spune nimic pentru păcatele tale, totuşi ai dobândit mult.

Când te rogi nu te apropii de alt Dumnezeu, ci de Acela care a zis: „RugaÅ£i-vă pentru vrăjmaÅŸii voÅŸtri”.

Pentru ce deci strigi contra lor?

Pentru ce rogi pe Dumnezeu să-şi strice legea Sa?

Nu este acesta chipul cel bun de a te ruga. Nimeni nu se roagă ca altul să piară, ci ca el însuşi să se mântuie.

Pentru ce dară te îmbraci cu chipul celui care se roagă, dar ai în gură cuvintele celui care acuză?

Când ne rugăm pentru noi câscăm, dormităm şi ne cuprind mii de alte gânduri; când însă ne rugăm împotriva duşmanilor, o facem fiind cu totul treji. Şi pentrucă diavolul ştie că făcând aşa ne împingem în contra noastră sabia, nici nu ne trage înapoi, nici nu ne împiedică, ca să ne vătămăm mai mult.

Ai putea însă să-mi spui: „M’a nedreptăţit ÅŸi m’a mâhnit”. Mai degrabă însă roagă-te contra diavolului care mai mult decât toÅ£i te nedreptăţeÅŸte. Acela este duÅŸmanul nostru neîmpăcat.

Omul însă oricât ţi-ar face, este prietenul şi fratele tău. Contra aceluia deci să nu ne mâniem, contra lui să rugăm pe Dumnezeu zicând: Zdrobeşte pe satana sub picioarele noastre! Diavolul naşte pe vrăjmaşi.

Dacă te vei ruga contra duşmanilor, atunci te rogi aşa cum diavolul voieşte.

Dacă însă te rogi pentru vrăjmaşi, atunci te rogi contra diavolului. Pentru ce dar laşi pe adevăratul duşman şi-ţi muşti propriile tale mădulare, ajungând mai rău decât o fiară?

Dar mi-ai spune poate: „M-a insultat ÅŸi mi-a luat averea”. Pe cine oare trebuie să jelim: Pe cel care sufere răul sau pe cel care face răul ? NegreÅŸit că pe cel care face răul, căci luându-Å£i averea, s’a scos singur din dragostea lui Dumnezeu ÅŸi a pierdut mai mult decât a luat. AÅŸadar nu trebuie să ne rugăm contra duÅŸmanilor, ci pentru ei, ca Dumnezeu să aibă milă de ei.

Vezi cât au suferit cei trei tineri în Vavilon, cu toate că n’au făcut niciun rău: au pierdut patria, libertatea, au fost făcuÅ£i prizonieri, au ajuns robi, au fost duÅŸi într’o Å£ară barbara ÅŸi aveau să fie uciÅŸi din pricina unui vis. Cum s’au rugat ei când au intrat împreună cu Daniil în cuptor ? Ce au spus ? „Surpă-l, Doamne, pe Nabuchodonosor! Ia-i diadema; aruncă-l de pe tron ?” Nimic de felul acestora, ci cereau îndurările lui Dumnezeu. Iar când erau în cuptorul cel cu foc tot aÅŸa se rugau.

Voi însă nu faceÅ£i aÅŸa; ci cu toate că suferiÅ£i cu mult mai puÅ£in decât aceia ÅŸi de multe ori pe bună dreptate, nu încetaÅ£i de a arunca mii de blesteme. Unul zice: „Doboară, Doamne, pe vrăjmaÅŸ cum ai cufundat oastea lui Faraon”. Altul zice: ..LoveÅŸte-i, Doamne, trupul cu boli”. Iar altul: „RăsplăteÅŸte, Doamne, copiilor lui”.

ÃŽn rugăciunea noastră deci să imităm pe Stăpânul, pe Domnul nostru Iisus Hristos. Era pe cruce, răstignit, batjocorjt ÅŸi hulit ÅŸi se ruga : „Iartă-le lor păcatul, că nu ÅŸtiu ce fac”.

Dar îmi vei spune: „Cum pot să imit pe Stăpânul?”.

Dacă vei voi vei putea. Dacă n’ar fi cu putinţă de imitat, Pavel n’ar spune: „FaceÅ£i-vă imitatorii mei, după cum eu a lui Hristos”. Daca însă nu voieÅŸti să imiÅ£i pe Stăpân, imită pe robul său, adică pe Åžtefan apostolul. Căci ÅŸi acela a imitat pe Stăpânul. Åži după cum Hristos între rastignitori, trecând cu vederea crucea, trecând cu vederea pe toate celea la care era supus, roagă pe Tatăl pentru răstignitori, tot astfel ÅŸi robul, între cei cari aruncau cu pietre, de toÅ£i fiind îmbrâncit, primind loviturile pietrelor, a trecut cu vederea durerile pricinuite de ele ÅŸi zicea: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”.

Ai văzut cum vorbeşte Fiul?

Ai văzut cum se roagă robul ? Acela spune: „ Tată, iartă-le lor păcatul acesta, că nu ÅŸtiu ce fac”.

Iar acesta zice: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”. Åži ca să afli că se roagă cu râvnă ÅŸi nu se roagă la întâmplare, observă că stă, cu toate că este lovit cu pietre, ÅŸi căzând în genunchi a rostit cuvintele cu pocăinţă ÅŸi cu multă compătimire.

Vrei să-Å£i arăt ÅŸi pe alt rob cu mult mai mare decât acesta suferind ? Pavel spune: „De trei ori am fost bătut cu băţul de iudei, odată am fost lovit cu pietre, o zi ÅŸi o noapte am petrecut în adânc”. Ce-a făcut după toate acestea ? „Mă rugam, spune el, ca eu să fiu anatema pentru fraÅ£ii mei, pentru rudele mele după trup”.

Vrei să vezi ÅŸi pe altul, nu din noul Testament, ci din cel Vechiu? Căci acest fapt este mai cu seamă lucru minunat, că acolo unde nu se poruncea să iubeÅŸti pe duÅŸmani, ci să scoată ochi pentru ochi ÅŸi dinte pentru dinte ÅŸi cele rele să fie răsplătite cu cele asemenea, acolo s’a ajuns la filosofia apostolică. Ascultă deci ce spune Moisi, cel care a fost lovit cu pietre adeseori de iudei ÅŸi a fost dispreÅ£uit. „Dacă ierÅ£i lor păcatul, iartă ; dar dacă nu ÅŸi pe mine ÅŸtetge-mă din cartea pe care ai scris-o”.

Vezi pe fiecare punând înaintea mântuirii proprii siguranÅ£a celorlalÅ£i. N’ai păcătuit, Moise, cu nimic ÅŸi pentru ce voieÅŸti să fii tovarăş cu ei la pedeapsă. Nu mă pot bucura, spune el, de buna mea stare în timp ce alÅ£ii pătimesc rău.

Ne sunt deajuns şi aceste exemple, dar ca să ne îndreptăm şi mai mult, voi încerca ca să vă arăt şi pe un altul gândind la fel.

Căci ce spune ÅŸi David, fericitul ÅŸi blândul acela împărat? Când s’a sculat contra lui toată oÅŸtirea, înarmând pe fiul său Avesalom, când a voit să-l omoare ÅŸi când s’a supărat Dumnezeu din această pricină ÅŸi când Dumnezeu a trimis pe înger cu sabia scoasă ca să aducă pedeapsa cea de sus, atunci David, văzând pe toÅ£i pierind, spune : „Eu păstorul, am’ păcătuit, ÅŸi eu păstorul am făcut rău. Să fie peste mine mâna Ta ÅŸi peste casa tatălui meu”.

Vezi iarăşi că faptele sânt înrudite ?

Vrei să-ţi arăt şi pe altul ? Căci nu vom fi lipsiţi nici de altul care gândeşte la fel.

Samuil, profetul, a fost insultat de iudei, a fost depus din treapta sa, a fost aÅŸa de batjocorit, încât Dumnezeu a vrut să-l consoleze ÅŸi a zis: „Nu te-au dispreÅ£uit pe tine, ci pe Mine”. Ce zice aÅŸa dar cel batjocorit ÅŸi insultat ? „Să nu mi se întâmple, spune el, a păcătui astfel, ca să încetez de a mă ruga pentru voi Domnului”. A socotit că este un păcat a nu se ruga pentru duÅŸmani. „Să nu mi se întâmple astfel ca să nu mă rog pentru voi”.

Hristos spune: „Tată, iartă-le tor păcatul că nu ştiu ce fac”.

Ştefan spune: „Doamne, nu le socoti lor păcătui acesta”.

Pavel spune: „Mă rog să fiu anatema pentru fraţii mei, rudele mele după trup.

Moisi spune: „Dacă le ierţi lor păcatele, iartă-le; dar de nu, şterge-mă şi pe mine din cartea pe care ai scris-o”.

David spune: „Să fie mâna Ta peste mine ÅŸi peste casa tatălui meu”.

Samuil spune: „Să nu mi se întâmple de a păcătui ca să încetez de a mă ruga pentru voi Domnului”.

Aşadar, spune-mi, ce iertare să dobândim, când Stăpânul, robii, atât cei din Noul Testament cât şi cei din Vechiul Testament, toţi ne îndeamnă să ne rugăm pentru duşmani, în vreme ce noi facem contrarul şi ne rugăm contra duşmanilor.

Să nu facem aşa. Căci cu cât mai multe sunt exemplele cu atât este mai mare pedeapsa, dacă nu le vom urma.

În adevăr mai mare lucru este a te ruga pentru duşmani decât pentru prieteni.

Nici nu vă foloseÅŸte atât aceasta cât aceea. „Căci dacă iubiÅ£i pe cei cari vă iubesc, nici un lucru mare nu faceÅ£i, spune Domnul, căci ÅŸi vameÅŸii fac acelaÅŸ lucru”.

Încât dacă ne vom ruga pentru prieteni, niciodată nu vom ajunge mai buni decât păgânii sau vameşii.

Dar când iubim pe duÅŸmani, am ajuns asemenea lui Dumnezeu, atât cât omeneÅŸte este cu putinţă, că „soarele Lui răsare peste răi ÅŸi buni ÅŸi plouă peste drepÅ£i ÅŸi nedrepÅ£i”.

Să ajungem aÅŸa dar asemenea Tatălui. Căci spune Domnul: “FiÅ£i asemenea Tatălui Celui din ceruri”, ca sa ne învrednicim ÅŸi de ÃŽmpărăţia cerurilor, prin harul ÅŸi iubirea de oameni a Domnului ÅŸi Dumnezeului nostru Iisus Hristos, Căruia slava ÅŸi puterea în vecii vecilor, Amin.

http://www.ioanguradeaur.ro