Din seara nunţii în care o vei primi pe mireasa ta în camera de mire, primeşte-o ca pe o statuie şi chiar de atunci să înveţe să fie cumpătată, blândă şi să trăiască cinstit; de la început chiar, de cum păşeşte pragul casei tale, să calce în picioare dragostea de bani. Să o înveţi să fie înţeleaptă, să o înveţi să nu-şi atârne aurării de urechi, nici împrejurul gâtului, nici pe pereţii casei; sa nu dorească haine ţesute cu fir de aur şi nici obiecte de lux.
Podoaba ei să fie strălucitoare, dar strălucirea să nu fie o insultă. Acestea toate să fie lăsate celor nechibzuiţi; tu însă împodobeste-ţi casa cu multa cuviinţă, mirosind mai degrabă de înfrânare decât de parfumuri. Două lucruri vor rezulta de aici. Intâi nu se va mâhni mireasa, când, după terminarea nunţii, se vor trimite înapoi fiecăruia hainele ţesute cu fir de aur şi vasele cele de argint; al doilea, mirele nu se va mai îngriji de pierderea şi de paza celor adunate.
După aceasta, după ce se va fi terminat toată desfătarea zilei de nuntă, ia-ţi mireasa ta, formează-o bine, întinzând pentru multă vreme simţul de pudoare şi nu căuta să stingi acest simţ degrabă. Căci chiar dacă fata ar fi lipsită de acest simţ, totuşi ştie să tacă până la o vreme, sfiindu-se de bărbat şi surprinsă de noile împrejurări în care intră. Aşa dar să nu strici repede acest simţ de pudoare, după cum fac bărbaţii cei desfrânaţi, ci prelungeşte-l pentru multa vreme, căci de mare folos îţi va fi acesta. Niciodată nu te va cârti şi nici nu te va mustra pentru cele ce ai hotărît.
Prin urmare legiuieşte totul în acea vreme, în care simţul pudorii, ca un frâu pus sufletului, nu te lasă sa te mustre sau să cârtească de cele ce faci. Când oare este un timp mai potrivit de a forma femeea ca acela în care se sfieşte de bărbat, se teme şi se ruşinează? Atunci pune-i cuvin¬tele înţelepciunii, căci le primeşte sufletul ei; aşează-i cea mai frumoasă dispoziţie sufletească, adică simţul pudoarei.
Dar dacă voieÅŸti îţi pot da ÅŸi un exemplu cum trebue să vorbeÅŸti cu ea. Dacă Pavel nu s-a sfiit de a spune : „Nu vă lipsiÅ£i unul pe altul de îndatoririle conjugale” (I Coririteni, VII, 5) ÅŸi rostea cuvintele către femei măritate, dar rnai bine zis nu către femei măritate, ci către suflete duhovniceÅŸti, cu atât mai mult eu nu mă voi feri de a o spune.
Ce trebue dar să-i vorbească ei mirele ? Cu multă dragoste să-i spună : „Eu, copilă, te-am luat tovarăşă de vieaţă ÅŸi te-am adus ca să-mi fii păr¬taşă în treburile cele mai de cinste ÅŸi mai de nevoie, anume facerea de copii ÅŸi purtarea de grijă a casei. Ce te rog dar pe tine ?” — Dar înainte de a întreba aceasta, vorbeÅŸte-i de dragoste, căci nimic nu ajută atâta pentru a convinge pe ascultător ca să primească cele spuse decât ÅŸtiind că i se vorbeÅŸte cu multă dragoste. Cum îi va arăta însă dragostea ? Dacă îi va spune: „Am avut putinÅ£a să mă căsătoresc ÅŸi cu altele ÅŸi mai bogate ÅŸi de neam mai strălucit, totuÅŸi nu le-am ales pe acelea ci pe tine, am îndrăgit caracterul tău, blândeÅ£ea ta, înÅ£elepciunea ta”. Cu aceste cuvinte pregăteÅŸte îndată calea cuvintelor cu privire la o vieaţă înÅ£eleaptă, ÅŸi blamează, pe ocolite, bogăţia.
Căci dacă fără nicio pregătire vei vorbi contra bogăţiei va fi supărător ; dar dacă te foloseÅŸti de un prjlej potrivit, le reuÅŸeÅŸti pe toate. Atunci i se va părea ei că faci acest lucru spre a o apăra ÅŸi nu-i vei părea ei ca un om aspru, neplăcut ÅŸi chiÅ£ibuÅŸar. Când însă vei lua prilej de vorbă chiar din cele ale ei, se va bucura. AÅŸa dar îi vei spune — căci este nevoie să reiai vorba începută — „Am avut putinÅ£a să iau soÅ£ie bogată ÅŸi avută, dar n’am voit. Pentru care pricină oare ? Nu la întâmplare ÅŸi nici în zădar, ci am fost învăţat eu bine că bogăţia nu este nicio avere, ci lucru de dispreÅ£uit, care se află ÅŸi la tâlhari ÅŸi la femeile desfrânate ÅŸi la jefuitorii de mor¬minte.
Pentru aceasta, lăsându-le pe toate celelalte, am venit către virtutea sufletului tău, pe care o prefer faţă de tot aurul, deoarece o fată tânără, pricepută ÅŸi liberă, care se îngrijeÅŸte de evlavie preÅ£uieÅŸte tot atât de mult cât toată lumea. Pentru aceasta m’am îndrăgostit de tine, ÅŸi te iubesc ÅŸi te pun mai presus de sufletul meu. ViaÅ£a prezentă nu este nimic; doresc ÅŸi mă rog ÅŸi fac totul ca astfel să ne învrednicim să petrecem viaÅ£a prezentă încât ÅŸi acolo, în viaÅ£a viitoare, să trăim tot împreună cu multă slobozenie.
Timpul de aici de pe pământ este scurt şi trecător; dar dacă ne vom învrednici să petrecem viaţa de aici bine plăcând lui Dumnezeu, vom fi totdeauna, cu mai multă plăcere, şi cu Hristos şi noi doi împreună. Eu dintre toate am preferat dragostea ta şi nimic nu mi-i atât de greu şi de supărăcios decât ca să mă cert vreodată cu tine. Chiar dacă ar trebui să pierd totul, chiar dacă aş ajunge cel mai sărac dintre oameni, chiar dacă aş suferi cele mai grele primejdii, chiar, dacă aş pătimi ori şi ce, mie toate îmi vor fi cu putinţă de suferit şi uşoare, atâta timp cât noi ne vom înţelege unul cu altul.
Copiii chiar atunci îmi vor fi dragi, când tu te vei purta drăgăstoasă faţă de mine. Va trebui dar ca ÅŸi tu să faci la fel”. — Adă apoi ÅŸi cuvintele Sf. Scripturi în sprijinul tău, deoarece InsuÅŸi Dum¬nezeu vrea ca dragostea să fie între voi. Ascultă ce zice scriptura: „Pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său ÅŸi pe marna sa ÅŸi se va lipi de femeea lui”. (Efeseni, 31). — „Să nu fie între noi, continuă tu cuvântul tău, niciun prilej de micime su¬fletească. Piară banii, mulÅ£imea slugilor, cinstea dela cei străini; eu în locul acestora toate prefer dragostea taâ€.
Aceste cuvinte oare nu vor fi mai dorite de femeie decât aurul ÅŸi decât bogăţiile ? Să nu te temi că fiind iubită se va obrăznici cu tine ; nu, ci dimpotrivă, mărturiseÅŸte că o iubeÅŸti, în adevăr femeile desfrânate, care sunt lângă un bărbat, iar mâne cu altul, negreÅŸit că s’ar obrăznici când ar auzi astfel de cuvinte; dar o femeie liberă, o fată nobilă, niciodată nu se va obrăznici auzind aceste cuvinte, ci cu atât mai mult se va pleca.
Arată că îţi place mult să stai împreună cu ea, şi de dragul ei vrei să fii mai bine acasă decât în oraş. Prefer-o tuturor prietenilor şi chiar copiilor ce ţi-a dat; iar pe copii iubeşte-i tot de dragul ei. Dacă face ceva bun, laudă-o şi admir-o ; dacă greşeşte ceva, lucru ce se întâmplă celor tinere, sfătueşte-o si atrage-i luarea aminte. Defăima necontenit banii şi luxul şi dă-i a înţelege că podoaba unei femei este aceea care vine dela modestie şi dela cinste; învaţ-o continuu cele de folos.
Rugăciunile voastre să fie în comun ; fiecare să meargă la biserică, iar acasă bărbatul să întrebe pe femee şi femeea pe bărbat asupra celor spuse sau citite acolo. Dacă cineva este sărac să ia ca exemplu pe bărbaţii sfinţi, pe Pavel, Petru, cari au fost mai slăviţi decât împă¬raţii si bogaţii, cu toate că şi-au petrecut viaţa în foame şi sete. Invaţă-o că nimic nu este mai înfricoşător în cele ale vieţii decât numai a nu trăi după voia lui Dumnezeu.
Dacă vrei să dai mese şi ospeţe nu chema pe nici un om fără ca¬racter, pe nici un om necuviincios; şi dacă vei găsi pe vreun sărac sfânt, putând ca să binecuvinteze casa voastră, putând cu păşirea picioarelor sale să aducă toată binecuvântarea lui Dumnezeu, pe acela chiamă-I.
Să spun încă şi alta ? Nimeni dintre voi să nu se grăbească să se însoare cu una mai bogată decât ei, ci mai bine cu una cu mult mai săracă. Căci fiind mai bogată, nu va aduce atâta prilej de plăcere cu banii ei, câtă ură şi insultă, prin faptul că ea va cere mai mult decât a adus, va pretinde lux, va da drumul la cuvinte supărătoare şi la sudălmi.
Căci poate va zice: „încă n’am cheltuit nimic din ale tale, sânt îmbrăcată încă cu lucrurile mele, din acelea pe care părinÅ£ii mei mi le-au dăruit”. Ce spui, femee ? Incă ale tale porÅ£i ? Care lucru este mai dureros oare decât acest cuvânt ? Trupul nu mai este încă al tău, iar banii sunt ai tăi ? După căsătorie nu mai sunteÅ£i două trupuri, ci sunteÅ£i un singur trup, iar averile două ÅŸi nu una ? O, poftă a banilor! AÅ£i ajuns amândoi un om, o fiinţă ÅŸi încă spui: „ale mele”?
De diavol a fost introdus acest cuvânt blestemat ÅŸi spurcat. Dumnezeu a făcut comune pe toate cele ce sunt mai necesare decât banii, iar banii nu sunt comuni ? Nu este cu putinţă să spui: „Lumina mea, soarele meu, apa mea”. Toate cele mai de preÅ£ ne sunt comune, iar banii nu sunt comuni ? Să piară de mii de ori banii, dar mai vârtos nu banii, ci voinÅ£a care nu ÅŸtie să se folosească de bani, ci îi preferă în locul tuturora.
Invaţă acestea împreună cu altele, dar cu multă dragoste, pentru că sfătuirea virtuÅ£ii, în ea însăşi, este tristă. Åži mai cu seamă faţă de o copilă simplă ÅŸi tânără, când îi vorbeÅŸti de un trai înÅ£elept ÅŸi cinstit, fă-o cu multă dragoste. Åži mai ales îndepărtează din sufletul ei : „al meu” ÅŸi „al tău”. Dacă va spune : „Cele ale mele”, spune-i: „Pe care le numeÅŸti ale tale, căci nu ÅŸtiu ; eu nu am nimic al meu; cum dar spui : cele ale mele, când toate sunt ale tale ?” DăruieÅŸte-i ei acest cuvânt. Nu vezi că acest lucru îl facem cu copiii ? Când un copil smulge ceva din cele ce Å£ine în mână, ÅŸi vrea să ia ÅŸi celălalt lucru, i-l dăm ÅŸi zicem: „Da, ÅŸi acesta este al tău ÅŸi acela”.
Aceasta să facem ÅŸi cu femeea, căci judecata ei este mai copilăroasă. Dacă va zice : „Cele ale mele”, spune: „Toate sunt ale tale, ÅŸi eu sunt al tău”. Nu este cuvânt de linguÅŸire, ci de multă pricepere. Astfel vei putea îndepărta mânia ei ÅŸi să-i stingi întristarea. Spune-i deci astfel: „Şi eu sunt al tău, copilă. Acest lucru m’a sfătuit Pavel zicând: „Bărbatul nu este stăpânul corpului său, ci femeea” (I Corinteni, 7, 4). Dacă eu nu am stăpânire asupra corpului meu, ci tu, atunci cu atât mai mult ai stăpânire ÅŸi asupra banilor”. Vorbind acestea ai linisti-o, ai stins flacăra, ai ruÅŸinat pe diavol, ai făcut-o roabă, dar mai degrabă sclavă cumpărată cu bani; cu cuvintele acestea ai legat-o. Astfel, din cele ce tu grăeÅŸti, învaÅ£-o să nu zică niciodată: „al meu” „al tău”.
Niciodată să nu-i vorbeşti la întâmplare, ci cu mângâiere, cu cinste şi cu multă dragoste.
CinsteÅŸte-o pe ea ÅŸi nu va avea trebuinţă să fie cinstită de alÅ£ii, nu va avea trebuinţă să fie slăvită de alÅ£ii, căci se bucură de cinstea ÅŸi slava, care vine de la tine. Prefer-o înaintea tuturora, din pricina tuturor însuÅŸirilor ei ÅŸi pentru frumuseÅ£e ÅŸi pentru pricepere, ÅŸi laud-o. Astfel vei convinge-o să nu dea atenÅ£ie la nici un străin, ci va râde de toÅ£i ceilalÅ£i. InvaÅ£-o frica de Dumnezeu ÅŸi vor curge toate ca dintr’un izvor, iar casa ta va fi plină de mii de bunătăţi. Dacă vom căuta cele nepieritoare, atunci vom dobândi ÅŸi pe cele pieritoare, căci spune Scriptura: „CăutaÅ£i mai întâiu împărăţia lui Dnmnezeu ÅŸi toate celelalte se vor adăuga vouă”. (Matei, 6, 33).