din “Omilii la Epistola catre Romani” [Despre judecată şi osândă] „Şi precum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoştinţă, aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor fără judecată, să facă cele ce nu se cuvine” (Romani 1, 28). Atunci, ca să nu se creadă că vorbind aşa de mult de pederastie, prin aceasta [...]
din “Omilii la Postul Mare” “Cine eşti tu?” (In. 1, 19) Folosul mărturisirii si al cercetării conştiinţei în toate zilele De vreme ce noi, ori aici, ori în viaţa cea viitoare, neapărat trebuie să ne întristăm pentru păcatele noastre, apoi este mai bine ca noi să facem aceasta aici decât în acea lume. De unde [...]
din “Omilii la Postul Mare” Zis-a Domnul către iudei: „Cine dintre voi Mă vădeşte pre Mine pentru păcat ?” (In. 8, 46) Conştiinţa noastră ne pârăste pe noi Dumnezeu a pus în sufletul nostru un judecător neobosit şi priveghetor necontenit – conştiinţa. Intr-adevăr printre oameni nu este nici un judecător care să fie aşa de [...]
din “Omilii la parabola despre saracul Lazar si bogatul nemilostiv” Editura Sophia, Bucuresti, 2002 Al patrulea cuvânt despre bogat si Lazar; si constiinta care obisnuieste sa ne aminteasca pacatele vechi; si despre Iosif 1.Trebuie sa platesc datoria cu care v-am ramas dator pentru astazi, tâlcuindu-va sfârsitul pildei lui Lazar. Voi socotiti, poate, ca am terminat [...]
Înaintea pedepselor din viaţa de dincolo, chiar în lumea aceasta, cei răi, trăitori în păcat, sunt pedepsiţi. Nu-¬mi vorbiţi fără să nu-l fi văzut mai îndelung, pe omul acela, care se bucură de-o masă îmbelşugată, care-i acoperit cu veşminte arătoase, care merge înconjurat de alai de slujitori, care ştie să parvină, ci cugetaţi la conştiinţa [...]
Trebuie totdeauna să avem privirile întoarse către judecătorul nostru – şi să facem pentru greşelile noastre ceea ce facem pentru cheltuielile noastre. De îndată ce ne sculăm din pat, mai înainte de a pleca spre vreuna din treburile noastre, fie cele obşteşti, fie cele casnice, dacă vreţi, chemăm servitorul şi-i cerem socoteala de cheltuielile ce-a [...]
Alcătuind pe om, dintru început, Dumnezeu a aşezat în el legea firească. Ce este aceea lege firească? Dumnezeu ne-a înzestrat cu conştiinţa; a făcut aşa, fără să ne înveţe să avem cunoaşterea a ceea ce-i bine şi a ceea ce este rău. N-avem nevoie să învăţăm că destrăbălarea este o stricăciune şi cumpătarea o virtute [...]
|
|