din “Talcuiri la Epistola Intai catre Timoteiâ€
Timotei era unul din ucenicii apostolului Pavel. Luca mărturiseÅŸte acest lucru despre el , că era un tânăr minunat, fiind mărturisit astfel de către fraÅ£ii cei din Listra si Iconiu, ÅŸi că îndată ce a devenit ucenic, a devenit ÅŸi dascăl; că atât de înÅ£elept era, încât, auzind pe Pavel propovăduind Evanghelia fără tăierea împrejur, ÅŸi aflând că pentru aceasta Pavel a stat ÅŸi contra lui Petru, a ales nu numai să nu propovăduiască altceva, ci încă să ÅŸi sufere. L-a tăiat împrejur apostolul — zice Luca — la o astfel de vârstă, ÅŸi în chipul acesta i-a încredinÅ£at lui toată iconomia, fiindcă a fost de ajuns ca dragostea lui faţă de Pavel să arate pe bărbatul acesta ceea ce era în realitate. Căci ÅŸi în alt loc, mărturisind despre el, scrie: „Dar încercarea lui o cunoaÅŸteÅ£i, căci împreună cu mine a slujit Evanghelia, întocmai ca un copil lângă tatăl său” (Filipeni 2, 22), iar corintenilor scriindu-le, zicea: „Am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit ÅŸi credincios în Domnul” (I Corinteni 4, 17), ÅŸi iarăşi: „Iar de va veni Timotei, vedeÅ£i să fie fără de teamă la voi, căci lucrează ca ÅŸi mine lucrul Domnului” (I Corinteni 16, 10), ÅŸi evreilor scriindu-le, zicea: „Să ÅŸtiÅ£i că fratele Timotei este slobod” (Evrei 13, 23), ÅŸi, în fine, în multe locuri ar putea găsi cineva marea lui dragoste către Timotei. Chiar ÅŸi faptele minunate săvârÅŸite acum, arată curajul lui.
Iar dacă cineva ar cerceta, de ce oare scrie numai lui Tit ÅŸi Timotei, deÅŸi Sila era dintre cei încercaÅ£i, ÅŸi Luca de asemenea — căci tot apostolul, scriind, zicea: „Numai Luca este cu mine” (II Timotei 4, 11); de asemenea ÅŸi Clement era unul dintre cei apropiaÅ£i, căci zice despre el: „Clement ÅŸi cu ceilalÅ£i împreună — lucrători cu mine” (Filipeni 4, 3); aÅŸadar, de ce scrie numai lui Tit ÅŸi Timotei? Fiindcă numai acestora le încredinÅ£ase biserici, pe când pe ceilalÅ£i îi purta încă cu el; pe aceÅŸtia deci îi rânduise în niÅŸte locuri ÅŸtiute. Căci atât de mare era meritul acestui bărbat, încât nici tinereÅ£ea nu 1-a împiedicat.
De aceea, scriindu-i apostolul, zice: „Nimeni să nu dispreÅ£uiască tinereÅ£ile tale”, ÅŸi: „pe cele tinere, ca pe surori (îndeamnă-le)”. (1 Timotei 4, 12; 5, 2) Căci atunci când eÅŸti virtuos, toate celelalte sunt de prisos, ÅŸi nimic nu ar putea să-Å£i fie piedică.
De aceea, vorbind despre episcopi, ÅŸi multe însuÅŸiri cerându-le, nicăieri el nu insistă asupra vârstei lor. Iar dacă zice: „având copii ascultători” ÅŸi „al unei singure femei” (1 Timotei 3, 4, 2), nu spune aceasta ca ÅŸi cum ar fi necesară naÅŸterea de copii sau căsătoria cu o femeie, ci, de s-ar întâmpla să fie ridicat la vreunul din aceste ranguri, să fie dintre aceia care să se priceapă ÅŸi la case, ÅŸi la copii, ÅŸi la toate celelalte. Că dacă ar fi din lume, ÅŸi dacă nici în cele lumeÅŸti nu ar fi fost folositor, cum i s-ar putea încredinÅ£a îngrijirea Bisericii?
Åži de ce oare a trimis epistola ucenicului, rânduit în urmă spre învăţătura altora? Nu trebuia oare ca mai întâi el să fie desăvârÅŸit, ÅŸi după aceea să i se trimită? Dar avea nevoie de învăţătură, nu de aceea pe care o au ucenicii, ci de cea cuvenită dascălului. Åži de aceea, priveÅŸte cum în întreaga epistolă apostolul îi face învăţătura cuvenită celui ce se îndeletniceÅŸte cu învăţarea altora. De aceea, încă de la început, nu i-a zis: „ca să nu dai ascultare celor ce învaţă în alt chip”, ci: „ca să porunceÅŸti unora să nu înveÅ£e o altă învăţătură”. (1 Timotei l, 3)