din „Parinti, copii si cresterea lor”
Daca unii copiii au avut parte de mângâiere de la Dumnezeu pentru virtutea parintilor lor, cu atât mai mult unii parinti au avut parte de bunatatea Lui pentru faptele bune ale copiilor lor. în Vechiul Testament exista numai dreptul natural, în timp ce la noi exista si dreptul ce provine din buna-crestere, care e superior celui natural. Ca sa va convingeti, o sa va spun tot din Scriptura.
Este vorba despre Iezechia. El însusi era plin de virtute si se temea de Dumnezeu, dar nu avea suficienta trecere la El numai din faptele lui, încât sa înfrunte o mare primejdie. Dumnezeu i-a spus ca-l va scapa pentru virtutea parintelui sau: „Caci Eu voi pazi cetatea aceasta, ca sa o izbavesc pentru Mine si pentru David, robul meu ” (IV Regi 19,34). La rândul sau, apostolul Pavel îi scria lui Timotei: „Dar ea se va mântui prin nastere de fii, daca va starui, cu întelepciune, în credinta, în iubire si în sfintenie” (I Timotei 2,15).
Pe Iov Scriptura îl lauda pentru darurile sale, de pilda pentru faptul ca era drept, sincer si bine-credincios, dar si pentru grija pe care o avea fata de copiii sai. Aceasta grija nu se marginea în a le asigura bogatie, nici la a-i face vestiti si oameni de vaza. Dar ce dorea Iov pentru copiii sai? Tot Scriptura ne spune: „Si apoi, când ispraveau zilele petrecerii lor, Iov chema si sfintea pe feciorii sai si se scula dis de-dimineata si aducea arderi de tot, dupa numarul lor, al tuturor, caci Iov zicea: ” Se poate ca feciorii mei sa fi pacatuit si sa fi cugetat cu pacat împotriva lui Dumnezeu. Si asa facea Iov mereu” (Iov 1,5).
Noi, care îndraznim atâtea împotriva lui Dumnezeu, în ce fel ne putem apara? Daca Iov, care a trait înainte de har, înainte de lege, care n-a auzit învataturile Domnului, se îngrijea atât de mult de copiii sai, cine ne va mântui pe noi, care astazi avem atâtia învatatori, atâtea exemple, atâtea modele si atât de multe sfaturi si nu le urmam? Nu numai ca nu ne temem pentru pacatele noastre ascunse, dar nici pentru cele facute la lumina nu ne caim si nu numai ca nu ne caim, ci îi alungam de lânga noi si pe cei ce vor sa ne îndrepte.
Pe Avraam, pe lânga celelalte virtuti ale sale, de care am pomenit mai înainte, l-a facut slavit si marea lui ascultare de Dumnezeu.