din „Parinti, copii si cresterea lor”
Si sa nu-mi spuna mie cineva ca nici altii, carora nu le-a pasat de educatia copiilor lor mai mult chiar decât nu i-a pasat lui Eli, n-au patit nimic. Au patit multe si înca mai rele: de multe ori, multi, pentru acelasi pacat. De unde aceste morti înainte de vreme? De unde bolile mari si cumplite care cad asupra noastra sau asupra copiilor nostri? De unde pedepsele, de unde vremurile grele? De unde tot felul de înjosiri si de umilinte si de unde miile de nenorociri? Nu cumva toate acestea se explica prin faptul ca ne neglijam copiii si nu-i corectam când o apuca pe cai gresite? Si nu e numai un gând de-al meu, ci exemple care sa ne-o dovedeasca sunt nenumarate.
Eu va voi spune o pilda plina de întelepciune pe care ne-a spus-o în Scriptura un om foarte întelept. Vorbind despre copii, el spune urmatoarele; „… nu te bucura de fii nelegiuiti. De se vor înmulti, nu te bucura de ei, daca nu este frica lui Dumnezeu cu ei. Nu te încrede în lungimea vietii lor …” (Întelepciunea lui Sirah 16,l-3). Cum am spus, multi oameni au patit multe si daca unii au scapat, la sfârsit tot vor da socoteala, tot nu vor scapa. Napasta le va cadea pe cap, pentru ca în viata cealalta, când se vor duce, vor primi mai aspre pedepse. Sa nu ne culcam, totusi, pe o ureche din pricina lor, zicându-ne ca suntem cum trebuie daca Dumnezeu nu ne trimite profeti si nu ne vesteste vreo pedeapsa, cum i-a vestit lui Eli. Acum nu mai sunt vremurile acelea.
Si totusi, Dumnezeu mai trimite si azi avertismente. Cum? Prin Scripturi. Cele ce s-au spus atunci, pentru Eli si pentru cei ca el s-au spus si pentru noi. S-au spus si pentru toti cei ce cad în acelasi pacat. Dumnezeu a vorbit cu Eli si cu patimile lui, dar vorbind cu el, a vorbit si cu noi, pentru ca Dumnezeu nu este partinitor. Asa cum l-a pedepsit pe el, ne va pedepsi si pe noi. Cum ar putea El, Care a pierdut toata familia lui Eli, care a gresit mai putin, sa-i lase nepedepsiti pe unii care au cazut în pacate mult mai grele?