Spune-mi, iubite, daca ti-ai vedea copilul topindu-se de foame, ai îndura sa-l privesti neputincios? N-ai rabda tu orice doar ca sa-i pui capat suferintei? Sigur, nu l-ai lasa sa moara de foame. Dar, acum piere copilul tau din cauza ca nu l-ai hranit cu învatatura dumnezeiasca. Nu-i asa ca nici nu bagi de seama? Si mai vrei sa te numesti tata? De ce spun asta?
Pentru ca foamea aceasta de învatatura dumnezeiasca e mult mai îngrozitoare decât cealalta pentru ca duce si la o moarte mai cumplita. Trebuie, de aceea, sa stam si sa gândim mai bine. „Cresteti-i întru învatatura si certarea Domnului” (Efeseni 6, 4) – spune apostolul Pavel. Aceasta este cea mai buna grija a parintilor, aceasta este mostenirea autentica pe care o pot lasa copiilor lor. Eu asa înteleg înrudirea naturala, a arata o preocupare mai mare celor duhovnicesti.