din „Parinti, copii si cresterea lor”
Copiii nostri sunt o mare comoara. Sa avem, deci, grija de ei si sa facem tot ce putem sa nu-i pierdem, caci cel viclean sta gata sa ni-i fure. Ce facem noi azi pentru ei? Tocmai ce nu trebuie.
Pentru mosia noastra ne zbatem cât putem si avem grija sa o dam s-o lucreze unui om pe care-l consideram credincios si cinstit. Cautam, de asemenea, un îngrijitor bun pentru caii nostri, un vizitiu bun si un contabil priceput. Nu aratam, însa, aceeasi preocupare pentru ce avem noi mai scump, copiii. Nu-i cautam fiului nostru un pedagog bun care sa nu-l lase sa se departeze de întelepciune. Si totusi, copiii sunt averea noastra cea mai de pret si numai pentru ei facem tot ce facem. Pentru averea pe care le-o vom lasa-o ne zbatem, dar pentru ei însusi, nu. Vezi ce strâmb gândim? îngrijeste-te de sufletul copilului tau si restul va veni de la sine. Daca sufletul nu e bun, atunci nu-i folosesc la nimic averile. Dar, daca sufletul îi e întarit în credinta, plin de virtute si curat, atunci nici chiar saracia nu-l poate vatama.