Ce folos avem din studierea psalmilor

din „Parinti, copii si cresterea lor”

Ca sa se poarte cu întelepciune si cumintenie, copiii trebuie sa-l asculte pe psalmistul care zice: : ,, Ca salele mele s-au umplut de ocari…” (Psalm 37, 7). Tot el îi învata ca trebuie sa fie înfrânati la mâncare: ,,si mâncarea era înca în gura lor. Când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat peste ei …si pe cei alesi ai lui Israel i-a doborât” (Psalm 77, 34-35).

Si ca trebuie sa fie stapânii lucrurilor lor:  „… bogatia de ar curge, nu va lipiti inima de ea   (Psalm 61, 10). Si ca trebuie sa fie deasupra slavei:  „Ca la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui” (Psalm 48, 18).

Ca nu trebuie sa-i invidieze pe cei vicleni: „Nu râvni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac faradelegea” (Psalm 36, 1).  Îi învata sa socoteasca ca a avea putere nu înseamna nimic: „Vazut-am pe cel necredincios mândrindu-se si înaltându-se ca cedrii Libanului. Si am trecut si iata, nu era…” (Psalm 36, 35-36). Sa socoteasca lucrurile din aceasta viata ca având putina valoare: „Au fericit pe poporul care are aceste bunatati. Dar fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al sau” (Psalm 143, 15). Ca orice pacat se plateste: „… ca Tu vei rasplati fiecaruia dupa faptele lui” (Psalm 61, 11). Si explica de ce aceasta pedeapsa nu vine în fiecare zi: „Dumnezeu este judecator drept, tare si îndelung-rabdator si nu Se mânie în fiecare zi” (Psalm 7, 11).  Ca smerenia este un lucru bun: „Doamne, nu s-a mândrit inima mea…” (Psalm 130, 1). Ca mândria este un lucru rau: ” Pentru aceea îi stapâneste pe ei mândria… ” sau, în alta parte:  ” De cei batjocoritori El râde…”  sau , iarasi :  ” Din rautatea lor iese nedreptatea” (Psalm 72, 7).

Ca milostivirea e buna: ” dat-a saracilor; dreptatea lui ramâne în veacul vecilor” (Psalm 111, 8). Ca e un lucru de lauda sa fii milostiv si sa dai cu împrumut: „Bun este barbatul care se îndura si împrumuta…” (Psalm 111, 5). În psalmi vei mai gasi si alte sfaturi si învataturi pline de întelepciune, cum ar fi aceea ca nu trebuie sa înjuram si sa spunem vorbe rele: „…pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul sau, pe acela l-am izgonit” (Psalm 100, 6).

(Omilia a IX-a la Epistola catre Coloseni )