din „Parinti, copii si cresterea lor”
Asa cum nu este posibil sa reparam si sa renovam o casa veche gata sa se prabuseasca decât cheltuind bani, aducând constructori buni si interesându-ne si ocupându-ne de toate, asa si casa lui Dumnezeu – pentru ca si sufletul unui tânar poate fi casa a lui Dumnezeu – nu merita din partea noastra nici cea mai mica atentie?
Fii cu bagare de seama sa nu auzi si tu ce au auzit odinioara evreii, care, odata întorsi din robie, desi vedeau în Templul din Ierusalim o ruina, îsi construiau si îsi înfrumusetau casele. Ei au stârnit atât de mult mânia lui Dumnezeu, încât Domnul a trebuit sa le trimita un prooroc care sa-i sperie cu foamea si care sa le arate si pricina ei: „Este oare timpul ca voi sa locuiti în casele voastre cu peretii lucrati în tablii, când templul acesta este în ruina ” (Agheu 1, 4).
Daca indiferenta lor fata de Templul din Ierusalim L-a mâniat atât de tare pe Dumnezeu, cu atât mai mult Îl va mânia pe Domnul indiferenta voastra fata de acest templu, sufletul copiilor vostri, care este cu atât mai pretios, fiindca sfintenia lui este mai mare.