Dumnezeu ne îndeamna sa ascultam numai în lucrurile care nu aduc vatamare credintei si evlaviei. Este adevarat ca lui Dumnezeu Îi este bineplacut sa le dam parintilor cinstea cuvenita. Dar, nu trebuie sa mai ascultam atunci când parintii ne cer o cinstire mai mare decât cea cuvenita.
Domnul nostru Iisus Hristos ne spune: „Daca vine cineva la Mine si uraste pe tatal sau si pe mama si pe femeie si pe copii si pe frati si pe surori, chiar si sufletul sau însusi, nu poate sa fie ucenicul Meu” (Luca 14,26). Domnul nu te îndeamna sa-i urasti fara motiv, pentru ca un lucru ca acesta este foarte împotriva firii, dar El nu îngaduie sa-ti ceara sa-i iubesti mai mult decât pe El, fiindca a-i iubi mai mult decât pe Dumnezeu face rau atât celor iubiti cât si celui
care-i iubeste.
(Comentariu la Evanghelia dupa Luca)
Când parintii nu te împiedica si nu-ti pun oprelisti sa-ti vezi de cele ale sufletului, trebuie sa-i asculti, fiindca altfel e mare primejdie. Daca, însa, ne cer ceva fara motiv si ne întorc de la cele duhovnicesti, ascultarea fata de ei nu mai e obligatorie.
(Comentariu la Evanghelia dupa Ioan, Omilia XXI)