din „Parinti, copii si cresterea lor”
Dumnezeu nu-ti porunceste doar cum sa-ti cresti copiii, ci te ajuta El Insusi, în ce fel? Uite, îti si spune: „Cel ce va grai de rau pe tatal sau sau pe mama sa, acela sa fie omorât” (Iesirea 21, 17). Vezi câta teama le-a inspirat copiilor? Câta framântare a stârnit în jurul lor? Cum si-a facut puterea sa lucreze.
Ce justificare, asadar, am putea avea, când El nu se îndura de viata copiilor care-si acopera cu ocari parintii? Iar noi, parintii, când copiii nostri îl necinstesc si-L vorbesc de rau, nu catadicsim nici macar sa ne indignam si sa le atragem atentia. Eu, spune Dumnezeu, nu Ma voi da în laturi sa-l trimit la moarte pe fiul tau care-ti vorbeste urât si se poarta necuviincios cu tine, iar tu nu vrei nici macar cu cuvintele sa-l amarasti, nu vrei sa-l certi, desi nu tine seama de Legile Mele? Cum crezi ca pot fi iertate toate aceste lucruri?
Îl vezi pe copil cum îsi vorbeste de rau parintele, pe cel ce i-a dat viata, si nu te nemultumeste ? Nici nu-l sperii, nici nu-l pedepsesti, când stii foarte bine ca Dumnezeu însusi nu îngaduie ? Ar trebui sa-ti pese, nu pentru ca fiul tau L-ar rani pe Dumnezeu, caci pe Dumnezeu nu-L poate vatama nimeni, în nici un fel, ci pentru ca fiul tau îsi va pierde mântuirea. Cineva care arata nerecunostinta si caruia nu-i pasa de Dumnezeu, cu atât mai mult e capabil sa-si vateme parintele si în acelasi timp propriul suflet.