Tineretea este vârsta cea mai potrivita pentru a asculta lucruri pentru suflet

din „Parinti, copii si cresterea lor”

Sa nu-mi spuna mie cineva ca n-ar trebui sa-i obisnuim pe copii cu lucruri duhovnicesti. Nu numai ca trebuie sa citeasca sau sa auda astfel de lucruri, dar ar trebui ca mintea lor sa fie tot timpul ocupata cu ele. Din cauza slabiciunii voastre, nu spun sa va ocupati tot timpul cu cele duhovnicesti si nici nu va opresc de la a studia antichitatea, asa cum nu va opresc de la treburile voastre lumesti, dar pretind ca macar o zi din sapte s-o dedicati Domnului nostru, al tuturor.

Cum nu e nefiresc, voi sa le porunciti servitorilor vostri sa munceasca tot timpul si voi sa nu dedicati nici o farâma de timp din odihna voastra lui Dumnezeu? Si aceasta din moment ce aceasta slujire a voastra nu lui Dumnezeu Îi foloseste, caci Dumnezeu nu are trebuinta de nimic, ci tot voua va foloseste.

Când îi duceti pe copii la teatre si la spectacole necuviincioase, n-o faceti ca sa-i ajute la lectii, când însa trebuie sa câstige si ei ceva si din cele duhovnicesti, gasiti întotdeauna pretexte zicând ca sunt ocupati. Nu-L mâniati astfel pe Dumnezeu lasându-le timp si ragaz pentru orice altceva, dar nu si pentru El. Nu-i lasati sa-si dedice din timpul lor si lui Dumnezeu, zicând ca mai mult i-ar încurca si ca nu e la moda.

Nu asa, fratii mei, nu asa! Tocmai asta e vârsta la care copiii vostri au nevoie sa auda vorbindu-se despre Dumnezeu.

La vârsta asta mintea lor e ca un aluat fraged si asimileaza repede tot ce li se spune. Cuvintele li se întiparesc usor în minte, ca o pecete în ceara topita. De altfel acum începe viata lor sa încline spre virtute sau spre pacat.

Daca acum, la acest început, îi îndeparteaza cineva de pacat si îi duce pe calea virtutii, le creaza obisnuinta de a merge numai pe aceasta cale, pe care ajung sa o considere cea fireasca. Astfel nu se vor schimba lesne spre pacat, pentru ca obiceiul deja dobândit îi va tine în lucrarea faptelor bune.

Astfel vor fi mai plini de respect si cu noi, cei care vom mai fi îmbatrânit dar si mai folositori în treburile publice, de vreme ce, desi tineri, vor arata ca au capatat virtutile celor maturi.

Nu este posibil, cum am spus mai devreme, ascultând învataturile unui asemenea apostol si învatând atâtea în preajma lui, sa nu se fi ales cu un câstig nepretuit fie barbat, fie femeie, fie tânar din cei ce luau parte la agape, la mesele duhovnicesti.
(Comentariu la Evanghelia dupa Ioan, III)