din „Parinti, copii si cresterea lor”
Mai multa grija avem de magari si de cai, decât de copii. Si daca cineva are un cal cauta sa-i gaseasca cel mai bun calaret. Ar vrea sa nu fie nici neghiob, nici hot, nici betiv si nici nepriceput în meseria lui. Dar daca ar trebui sa încredintam educatia copilului nostru unui pedagog, alegem la întâmplare pe oricine ne iese în cale, desi nu exista alta meserie mai importanta.
Cu ce se poate compara modelarea sufletului unui tânar si educarea caracterului lui? Un educator trebuie sa fie mult mai atent decât un pictor sau un sculptor. Noua nici ca ne pasa. Un singur lucru avem în minte: cum sa se exerseze fiul nostru în arta vorbirii. Si asta pentru ca ne gândim tot la bani. Vrem sa învete sa vorbeasca bine, dar nu ca sa stapâneasca arta vorbirii, ci ca sa câstige bani. Daca s-ar fi putut sa câstige bani si altfel, nici macar nu ne-am fi gândit sa-i cautam un profesor de retorica.
Ai vazut ce mare e tirania banilor? Cum pune stapânire pe toate si cum, dupa ce îi leaga pe toti ca pe prizonieri si ca pe dobitoace, îi târaste dupa sine unde vrea ?
Ce folos am avea noi facând asemenea acuzatii? Noi, cu cuvintele, lovim patima banilor, dar ea ne stapâneste prin fapte. Nu vom înceta însa s-o lovim fie si numai cu cuvintele. Daca iese ceva bun, atunci câstigul este si al nostru si al vostru. Dar, daca voi ramâneti la ale voastre, noi avem cugetul împacat ca am facut ce am putut. Fie ca Dumnezeu sa va scape de aceasta boala si sa ne faca sa fim mândri de voi pentru ca a Lui e slava si puterea în vecii vecilor. Amin.
(Comentariu la Evanghelia dupa Matei, LIX )