Nu pentru multa vreme va va rabda pamântul pe voi, care ati ajuns la atât de nemasurata trufie, ca îndrazniti a cerceta, ca pe ceva cu totul de nimic, aceea ce ar trebui numai sa slaviti si sa adorati?
Asa, Pavel, care era plin de multa întelepciune, privind neasemanata maretie a lui Dumnezeu si josnicia firii omenesti, se porneste împotriva acelora care vreau sa cerceteze temeiurile lui Dumnezeu -si în indignarea lui, striga cu tarie: „în adevar, omule, cine esti tu sa raspunzi lui Dumnezeu?” Cine esti? Cugeta mai întâi la firea ta – nici nu s-ar gasi cuvinte care sa-ti arate josnicia.
Dar – veti zice – om sunt si sunt cinstit cu de buna voie. Ati primit aceasta cinste, dar nu pentru a o folosi gresit, împotrivindu-va lui Dumnezeu, ci pentru a va bucura de cinstea aceasta, dând ascultare celui care v-a daruit-o.
Dumnezeu nu v-a cinstit, ca sa-L jigniti, ci ca sa fie slavit de voi. Caci a-L jigni, înseamna a-i cerceta cuprinsul. Daca, asadar, cinstim pe Dumnezeu crezând în El, si a nu dori sa crezi este o jignire care cade pe capul celui ce a savârsit-o.
Apostolul apoi, vrea sa arate ce departare este între om si Dumnezeu. N-a putut s-o faca pe cât trebuia, dar pilda data ne îngaduie sa ne facem o idee despre o deosebire cu mult mai mare înca. Ce spune? „Vasul va întreba el pe cel ce l-a facut: De ce m-ai facut asa? Olarul care potriveste lutul n-are, oare, putinta ca din acelasi lut sa faca fie un vas de cinste, fie unul de ocara?”
Ce ziceti? Trebuie sa ma supun lui Dumnezeu, ca lutul, olarului? Da – raspunde apostolul – caci deosebirea care desparte pe om de Dumnezeu, este tot una cu aceea dintre lut si olar – si înca nu tot una, ci cu mult mai mare. Lutul si olarul au acelasi continut, cum este scris la cartea lui Iov: „Las pe cei ce salasluiesc în casele de lut, de vreme ce noi însine suntem alcatuiti din aceeasi plamada”.
Daca omul este mai mult decât lutul si mai aratos, deosebirea nu vine de la o schimbare de cuprins, ci de la priceperea lucratorului. Voi nu va deosebiti câtusi de putin de lut, iar de nu vreti sa credeti, ascultati ceea ce va învata mormintele si urnele funerare – mergeti si cercetati mormintele celor mai dinainte ai vostri – si veti vedea daca am dreptate.
Asadar, între lut si olar, nici o deosebire nu-i. Dar între Dumnezeu si om, atâta de mare e deosebire de cuprins, ca nici cuvintele nu o pot arata, nici gândirea a o masura. Ci lutul asculta de mâna olarului, ori în ce fel îl potriveste sau îl împietreste – tot asemenea voi, fiti tacuti ca lutul, când voia lui Dumnezeu este de a lua o hotarâre sau alta.
Pavel n-a grait asa, ca sa ne lipseasca de libertatea noastra (Domnul fie slavit!), nici ca sa ne stânjeneasca voia noastra cea libera, ci ca din vreme, sa ne înfrâneze îndrazneala.
De vreti, sa mai luam în seama înca ceva: Ce voiau sa stie acei pe care Pavel îi înfrâna? Chiar sa cerceteze cuprinsul cel dumnezeiesc? De loc – nici gând vreunul din ei nu au avut o asemenea îndrazneala.
Ceea ce cautau ei a cerceta era ceva cu mult mai putin: planurile lui Dumnezeu, ca de pilda: de ce acela este pedepsit – iar celalalt afla milostivire?
De ce cutare este scutit de pedeapsa – si celalalt este atât de nefericit?
De ce unul este iertat si altul nu? Si altele asemenea acestora…
Astfel, Pavel înfrâneaza pe cei care se îndeletniceau cu neîngaduite cercetari asupra gândurilor lui Dumnezeu. Nici aceasta chiar nu le-o îngaduie, iar când voi îndrazniti cu nerusinare a ispiti însusi cuprinsul cel dumnezeiesc, care hotaraste si îndrumeaza toate, nu credeti ca sunteti vrednici de pedeapsa? Nu-i aceasta cea mai necuprinsa nebunie?