PRECUVÂNTARE

Din
OMILII LA SARACUL LAZAR. DESPRE SOARTA SI PROVIDENTA.  DESPRE RUGACIUNE. DESPRE VIETUREA DUPA DUMNEZEU
EDITURA INSTITUTULUI BIBLIC SI DE MISIUNE AL BOR
2005

PRECUVÂNTARE

“Nu este cu putinţă, nu este cu putinţă să te mântuieşti dacă nu citeşti necontenit cărţi duhovniceşti” (p. 70).
Într-adevăr, doar din aceste cărţi putem învăţa cum trebuie să ne fie credinţa, pentru ca să nu ne amăgim cu o închipuită evlavie, cum se cuvine să ne rugăm pentru a fi ascultaţi de Dumnezeu, cum să ne încredinţăm purtării de grijă dumnezeieşti, cum să vieţuim ca să bineplăcem lui Dumnezeu. Cuvintele de mai sus ale Sfântului Ioan Gură de Aur ar trebui să aibă un răsunet deosebit pentru omul acestui veac, care – copleşit de mulţimea şi felurimea cărţilor cu care este îmbiat la tot pasul – nu mai pare să se preocupe de caracterul duhovnicesc, sau cel puţin moral, al acestora. Cu atât mai puţin se preocupă omul de astăzi de împlinirea trebuinţei de a citi “necontenit” scrieri bisericeşti de zidire sufletească.
Şi totuşi, cât adevăr dezvăluie asprul, dar prevenitorul cuvânt al Sfântului Ierarh! Atunci când prilejurile de sminteală, de alunecare spre păcat – pricina întregii pătimiri şi nefericiri omeneşti – se înmulţesc peste măsură, urmarea acestui atât de trist şi păgubitor fapt este cea astfel rostită de Psalmist: “Stricatu-s-au oamenii şi urâţi s-au făcut întru îndeletnicirile lor” (Ps. 13, 1).
Într-o asemenea stare, una dintre “armele împărăteşti” cu care creştinul veghetor asupra mântuirii sale îşi poate apăra viata şi sănătatea sufletească este cercetarea stăruitoare a cărţilor duhovniceşti şi, mai presus de toate, a Dumnezeieştii Scripturi.
Aşa sfătuieşte Sfântul Ioan Gură de Aur, îndreptăţind astfel îndemnul său: “După cum au mare siguranţă cei ce locuiesc într-o casă în care sunt depozitate armele împărăteşti, chiar de nu se foloseşte nimeni de ele, că nu îndrăznesc să atace casa aceea nici hoţii, nici spărgătorii, nici alt răufăcător, tot aşa şi casa în care se găsesc cărţi duhovniceşti; acestea izgonesc dintr-însa toată lucrarea diavolească şi sunt, pentru cei ce locuiesc în ea, puternic îndemn la virtute. Chiar numai vederea cărţilor acestora ne face mai trândavi în a lucra păcatul” (Omilii la săracul Lazăr, III, 2).
Acestei descrieri a puterii spirituale, aflate în învăţăturile sfinte din cărţile de zidire sufletească, îi corespund cu prisosinţă şi scrierile marelui Ioan Gură de Aur, neîntrecutul propovăduitor al Evangheliei Mântuitorului Iisus Hristos. Iar cartea de faţă – a cărei tălmăcire în graiul românesc este datorată tot ostenelilor vrednicului nostru traducător al operei Sfântului Ioan Gură de Aur – adormitul întru Domnul Preot Profesor Dumitru Fecioru – cu neasemuitele ei tâlcuiri la parabole şi minuni ale Domnului va întări, neîndoielnic, panoplia duhovnicească a fiecărui creştin râvnitor spre purtarea “luptei celei bune” (1 Tim. 1, 18).
De aceea, binecuvântând cu părintească bucurie apariţia editorială a acestei noi tipărituri a Editurii Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, le dorim tuturor celor care o vor citi ca învăţăturile dumnezeieşti din aceste pagini să-i facă să umble “cu vrednicie întru Domnul, plăcuţi Lui întru toate, aducând roadă în orice lucru bun şi sporind în cunoaşterea lui Dumnezeu” (Col. 1, 10).

La pomenirea Sf. Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, 2005.