din „Parinti, copii si cresterea lor”
Sa ajungem acum la lucrul cel mai important dintre toate: înfrânarea. Un copil este cuminte daca-i dedici multe eforturi. Aceasta parte a întelepciunii e întinsa si minunata, pentru ca presupune multa învatatura despre Dumnezeu, despre darurile Sale, despre gheena si despre împaratia cerurilor. Si spune Scriptura: „Frica de Dumnezeu este începutul întelepciunii” (Pilde 1, 7).
Sa-i inspiram mereu aceasta grija de a fi cumpatat, învatându-l în acelasi timp tot ce tine de om: ce este bogatia, slava, puterea. Sa învete sa le dispretuiasca si sa caute lucrurile cu adevarat bune. Sa-i amintim îndemnul: „Fiul meu, sa te temi mereu de Dumnezeu si în afara de El sa nu te temi de nimeni”.
Astfel, va deveni un om adevarat, plin de haruri. Nimic nu-l face pe om sa-si piarda mintile mai mult decât patimile acestea. Ca sa devii întelept asa cum doreste Dumnezeu, e de ajuns sa te temi de El si sa judeci corect lucrurile omenesti. Culmea întelepciunii este aceasta: sa nu te lasi stapânit de nici o patima puternica pentru lucruri copilaresti. Un copil trebuie învatat ca banii, celebritatea, puterea, moartea sau viata aceasta pe pamânt nu înseamna nimic. Numai astfel va fi întelept.
Daca ne conducem fiul în camara de nunta dupa ce l-am învatat toate acestea, gândeste-te ce dar i se face miresei !