din „Parinti, copii si cresterea lor”
Vorbind despre nume, ma gândesc ca înca din primul ceas dupa ce i-am dat copilului un nume, sa-i dam împreuna cu acesta si râvna virtutii. Sa nu se grabeasca nimeni sa boteze copilul ca pe stramosii sai, tata, mama, bunic sau strabunic, ci ca pe cei drepti, martiri, episcopi sau apostoli, încât numele sa-i fie un prilej si un îndemn de a-i imita. Un copil sa se numeasca Petru, altul Ioan si tot asa cu numele celorlalti sfinti.
Si va rog, lepadati obiceiurile idolatre. Nu-i mica rusinea sa se tina într-o casa de crestini obiceiuri pagâne. E chiar de râsul râsului! Sa aprinda lampi si sa vada care se stinge mai repede si lucruri de felul acesta care-i duc la ruina pe cei ce le fac. Si sa nu credeti ca sunt marunte.
Aceasta este rugamintea mea catre voi: dati copiilor numele sfintilor si ale dreptilor. Sigur, înainte era firesc sa li se dea numele stramosilor, ca o mângâiere pentru pierderea lor, dar si pentru ca se credea ca o ruda continua sa traiasca dupa moarte odata cu numele dat unui copil din familie. Dar de mult nu se mai face asa. Vedem ca cei drepti nu mai tin obiceiul. De pilda Avram l-a nascut pe Isaac, iar Iacov si Moise nu poarta numele stramosilor lor.
La câta virtute îndeamna un nume, ce exemplu poate da, nu-i asa? Ce alt motiv putem gasi ca sa schimbam obiceiul de care vorbeam, decât acesta, ca numele aminteste mereu de virtute. Chiar Scriptura ne spune: ” Tu te vei numi Chefa, (ce se tâlcuieste Petru)” (Ioan 1,42). De ce? Pentru ca deja ai marturisit. Vezi si ” … nu te vei mai numi Avram, ci Avraam va fi numele tau, caci am sa te fac tata a multime de popoare” (Facere 17,5 si urmatoarele). La fel, Iacov si-a schimbat numele în Israel, pentru ca L-a vazut pe Dumnezeu. De aici, de la nume, sa începem si noi sa modelam sufletul copilului nostru.
Dar, asa cum am spus: „a vazut o scara care urca pâna la cer”.
Sa intre numele sfintilor în casa noastra la botezul copiilor, pentru ca numele unui sfânt nu numai ca va contribui la educarea lor, dar îi va folosi si tatalui, daca ne gândim ca va fi tatal unui Ioan, al unui Ilie, al unui Iacov. Apoi, daca numele se pun cu evlavie si spre cinstirea celor ce le-au purtat si au murit si daca dorim mai mult înrudirea cu sfintii decât cu stramosii nostri, atunci aceste nume ne vor fi de mult folos si noua si copiilor. Sa nu crezi ca daca copilul e mic, n-are importanta, ba are chiar foarte mare, pentru ca numele de sfânt este izvorul însusi al tuturor foloaselor pe care le va avea în viata.
Sa mergem, însa, mai departe cu istorisirea: „A vazut o scara ce urca pâna la cer, a cerut binecuvântare de la Dumnezeu si Dumnezeu l-a binecuvântat. De acolo s-a dus la rudele sale unde o vreme a pascut turmele”.
Povesteste-i apoi despre casatorie, despre întoarcerea la casa tatalui si vei vedea ce mult îi va folosi, fii atent câte va învata: va învata de aici sa nadajduiasca în Dumnezeu, sa nu dispretuiasca pe nimeni, chiar daca este din clasa celor nobili, sau sa nu se rusineze de saracia sa, sa rabde cu vitejie necazurile si celelalte.
Când va mai creste, spune-i istorii si mai înfricosatoare, dar, câta vreme mintea sa e înca delicata, n-o încarca cu lucruri grele, ca sa nu-l îngrozesti. De la vârsta de 15 ani poate auzi si despre gheena si dupa 18 ani e bine sa auda istoriile despre potop, despre Sodoma, despre iesirea din Egipt, în general istoriile despre pedepse, spuse foarte pe larg. De îndata ce va creste, poate asculta si din Evanghelii, despre har si despre gheena.
Cu asemenea istorii precum si cu exemple din viata ta sa-i pazesti auzul. Si daca vezi pe cineva spunându-i alte povesti, inventate, cum ziceam ceva mai devreme, sa nu-i permiti sa se mai apropie vreodata de el. Daca vezi lânga el vreun sclav ca spune mascari, pedepseste-l imediat si cearta-l cu cea mai mare severitate si asprime pentru aceasta ratacire.
Daca vezi vreo fata, sa nu-l lasi cu nici un chip sa se apropie, ca sa nu atâti flacara. Lasa lânga el numai câte o batrâna care nu are nimic în stare sa-l stârneasca pe tânar. Sa nu se apropie cu nici un chip de vreo femeie tânara, ci sa stea departe de ea ca de foc.
In felul acesta nu va spune nici o necuviinta, daca nu va auzi nimic necuviincios, ci se va hrani din istoriile pe care i le vei spune.