din „Parinti, copii si cresterea lor”
Daca rautatea ar fi fost un lucru firesc printre oameni, oricine s-ar putea dezvinovati foarte usor, spunând: sunt rau pentru ca asa e firea mea. Dar, de vreme ce noi însine, prin propria noastra vointa, putem fi buni sau rai, ce justificare va avea cel care a permis ca cea mai draga fiinta din lume sa se piarda si sa devina rea? Ca nu a voit sa-l învete de bine? Nici un tata n-ar putea sustine acest lucru, pentru ca natura îl contrazice, îndemnându-l necontenit la bine. Ca n-a putut? Nici acest lucru n-ar fi fost posibil, fiindca ocrotirea copilului este usoara si simpla. De ce? Pentru ca un parinte îsi creste copilul de prunc, pentru ca numai el are putere asupra lui si pentru ca-l are totdeauna lânga sine, în casa.