A fura, a dori lucrul altuia, este o greşeală tot atât de grea, fie că-i vorba de aur, fie că-i vorba de argint sau de altceva, în toate cazurile, ea provine de la aceeaşi înclinaţie. Cel ce a furat puţin nu se va da în lături să fure mai mult. Dacă prilejul îi lipseşte, aceasta …
57. Furtul nu-i mai mult sau mai puţin grav după însemnătatea lucrurilor furateRead More »
Să nu vă miraţi, dacă începându-mi vorbirea întru lauda sfântului Eustaţiu, i-am spus mucenic sfântului. El a murit de o moarte firească; cum, aşadar, este mucenic? Adesea v-am arătat că ceea ce face pe mucenic, nu-i numai moartea, ci, de asemenea şi intenţia. Cununa muceniciei nu-i împletită numai când întâmplarea vine după faptul voinţei ci …
58. Intenţia poate fi merituoasă, chiar când fapta nu-i urmeazăRead More »
Nu v-am spus, fără să mă fi întrebat, că folosirea pedagogică a înşelării nu se cade numai în război şi împotriva duşmanilor, ci şi în vreme de pace şi cu privire chiar la cei mai buni prieteni? Ea poate fi de folos, în adevăr, nu numai celor ce înşeală – ci şi celor înşelaţi. Ca …
59. Aceeaşi faptă poate fi bună sau rea,după cum e săvârşită, cu bun sau răuRead More »
Dar, oare, de ce stricăciunea-i încărcată de atâta plăcere, iar virtutea de-atâta trudă şi sudoare? Şi ce răsplată vi se va da dacă virtutea nu-i întovărăşită de trudă? Aş putea arăta de îndată o mulţime de oameni care, din firea lor, dispreţuiesc legăturile cu femeile şi care fug de ele ca de ceva dezgustător. Oare, …
60. O faptă e cu atât mai încărcată de merit, cu cât a fost săvârşită cu mai multă trudăRead More »
Pedepsele păcatelor nu sunt aceleaşi, totdeauna. Sunt multe şi deosebite, după vremuri, după oameni, după ranguri, după învăţătură şi după alte şi alte lucruri. Ca să limpezesc mai bine ce am grăit, să luăm spre pildă un păcat, pofta trupească – şi vom vedea câte pedepse deosebite poate aduce, nu de acele închipuite, ci scoase …
61. O greşeală e cu atât mai grea, cu cât i s-a atras atenţia aceluia care a săvârşit-oRead More »
Cu cât cel lacom câştigă, cu atât e mai sărac, căci cu atât e mai sărac cineva cu cât doreşte mai mult. Când avea o sută de talanţi, nu simţea sărăcia, nedorind decât o mie; dar când a ajuns şi are o mie, nu numai de o mie, cum era mai înainte, zice că are …
„Rădăcina tuturor relelor – zice Apostolul – este iubirea de arginţi”. De aici, neînţelegerile, duşmăniile şi războaiele: de aici, certurile, jignirile, bănuielile , ofensele; de aici, uciderile, tâlhăriile, profanarea mormintelor. Din pricina lăcomiei oraşele şi satele, drumurile, pustietăţile, munţii, văile, colinele, totul, într-un cuvânt, e plin de sânge şi de crimă. Flagelul nu cruţă nici …
E o nebunie, o adevărată sminteală, să umpli lăzi întregi cu veşminte şi să te uiţi cu nepăsare la o fiinţă făcută după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, goală, tremurând de frig, abia mai putând să se ţină pe picioare. „Dar sunt o prefăcătorie, acest tremur şi această slăbiciune…” Şi ce? Nu vă temeţi că …
64. Bogaţii sunt răspunzători de decăderea celor săraciRead More »
Aşadar, să nu ziceţi: Cheltuiesc ce este al meu, mă bucur de lucrul meu. Nu de aceea ce este al vostru, ci de ceea ce este al altuia. Al altuia, pentru că voi îl vreţi aşa, căci voia lui Dumnezeu ar fi ca bunurile ce v-a încredinţat pentru fraţii voştri să devină ale voastre cu …
N-aţi primit bunurile ca să le cheltuiţi în desfătări, ci pentru a le hărăzi milosteniei. Credeţi că sunt ale voastre? Sunt ale săracilor, iar voi sunteţi păstrătorii, chiar atunci când le stăpâniţi de pe urma unei munci cinstite sau prin moştenire. Dumnezeu n-ar fi putut să vi le răpească? El nu face aceasta, tocmai ca …
66. Bunurile noastre nu ne sunt date decât cu împrumutRead More »
Avem nevoie, în împrejurările vieţii, de un altul mai mic ca noi. Este o nevoie atât de neînlăturat, încât chiar cel mai bogat dintre oameni nu-i scutit de această dependenţă şi nu se poate lipsi de cel mai sărac. După cum cei lipsiţi siliţi sunt să ajungă la mâna celor bogaţi, tot aşa cei bogaţi …
Mare lucru-i milostenia… De aceea, Solomon zicea: „Omul e mare, omul milostiv e nepreţuit…” Milostenia are aripi mari, ele străbat văzduhul, depăşesc luna, străbat prin razele soarelui şi se ridică până în înaltul cerului. Nici acolo nu se opresc. Depăşesc cerul. Lasă în urmă legiunile de îngeri, carele arhanghelilor şi toate puterile cele înalte, nu …
Nu-i de ajuns să săvârşim milostenia. Trebui s-o săvârşim din plin şi fără părere de rău. Fără părere de rău este puţin spus, ci cu bucurie, cu grăbire. Fără părere de rău şi cu bucurie nu sunt, într-adevăr, acelaşi lucru. In una din epistolele către Corinteni, Apostolul punea accent pe această învăţătură, îndemnând pe credincioşi …
69. Milostenia trebuie făcută din plin şi cu bucurieRead More »
Cel ce vrea să dea dovadă de omenie nu trebuie să ceară socoteală altora de cum îşi duc viaţa, ci trebuie numai să îndestuleze nevoia, să vindece lipsa. Nevoia, lipsa, iată ce trebuie să vă grăiască vederea unui sărac, nu-i cereţi mai mult. Fie el cel mai râu dintre oameni, dacă n-are hrana care-i trebuie, …
Pavel a dojenit adesea pe leneşi şi-a zis: „Cel ce nu munceşte, să nu mănânce!” Dar nu s-a oprit aici, ci a adăugat: „Cât despre voi, nu osteniţi a săvârşi binele!” Iată lucruri – veţi zice – potrivnice unul altuia. Dacă porunceşti ca aceşti oameni să nu mănânce, cum ne poţi îndatora să facem milostenia? …
71. Impăcarea între cele două cuvinte ale Sfântului PavelRead More »
De ce – va zice careva – Pavel, scriind către Tesaloniceni a alcătuit această lege: „Cine nu munceşte, să nu mănânce?” Ca înşivă să înţelegeţi acest îndreptar – şi să împliniţi vorbele apostolului nu numai săracului, ci încă şi vouă înşivă. Voi grăi, oare, un lucru nepotrivit şi izbitor? Vă veţi supăra, ştiu – totuşi …
72. Nu certaţi pe cei săraci pentru nelucrarea lorRead More »